Anatomia sistemului urinar.

Pietrele se formează în rinichi sau în vezica urinară. Odată formate în rinichi pot rămâne acolo sau pot începe să coboare spre vezica urinară. Rinichii varsă urina formată în vezica urinară prin niște tuburi numite uretere.

Care sunt cauzele formării pietrelor?

Cauzele formării sunt multiple, dintre aceastea amintim deshidratarea sau ingestia insuficientă de lichide care duce la creșterea concentrației urinei, boli gastrointestinale și sindrom metabolic care provoacă tulburări în concentrația sărurilor și mineralelor din urină, boli genetice care predispun la eliminarea unor cantități foarte mari de minerale. 

Ce simptome pot să apară?

Simptomele care apar de regulă sunt durerea lombară (în spate) dreaptă sau stângă – apare brusc și nu se poate găsi o poziție a corpului ca aceasta să cedeze, pe măsură ce piatra coboară durerea vine în partea din față coborând spre organele genitale externe. Senzații dese de urinare pot să apară în momentul în care piatra a ajuns foarte aproape de vezica urinară. În drumul ei piatra poate să lezeze tractul urinar și să apară urina cu sânge. Simptomele gastrointestinale de tipul grețuri și vărsături pot de asemenea să apară.

În cazul litiazei vezicale simptomele care apar sunt senzațiile dese de urinare, urina cu sânge, blocarea jetului urinar cu reluarea acestuia după câteva momente, durere suprapubiană.

Cum se pune diagnosticul litiazei?

Suspiciunea existenței pietrelor se poate ridica ecografic. Diagnosticul de certitudine al litiazei se face prin examinare CT. Această examinare ne oferă informații despre localizarea pietrelor, dimensiunea, duritatea acestora precum și existența complicațiilor.

Ce se întamplă dacă nu tratăm?

Pietrele renale pot fi ținute sub observație și se poate iniția tratamentul doar în momentul în care se observă creșterea în dimensiuni a acestora sau apariția complicațiilor. Riscul netratării pietrelor este dat de creșterea în dimensiuni ale acestora, de blocarea rinichiului și distrugerea lentă a parenchimului renal până la insuficiență renală. De asemenea pot apărea infecțiile de tract urinar recidivante cu afectarea aparatului renal. În cazuri avansate infecția urinară combinată cu blocajul renal poate duce la moarte.

Ce opțiuni de tratament există?

Tratamentul depinde de dimensiunea și localizarea pietrei precum și de starea de sănătate a pacientului și analizelor.

Opțiunile sunt reprezentate de ESWL (“bombardarea” externă a pietrei cu unde care duc la fragmentarea acesteia), Ureteroscopie semirigidă/flexibilă cu litotriția laser a pietrei, NLP (nefrolitotomie percutanată) și chirurgie deschisă.

Când trebuie să ne prezentăm la medicul urolog?

Vizita la medicul urolog trebuie facută în momentul apariției simptomatologiei – durere lombară, durere suprapubiană, urină cu sânge.

Cei cu istoric de litiază ar trebui să meargă la un control anual.

Ce măsuri de prevenție există?

Măsurile de prevenție pot fi specifice – adică după îndepărtarea pietrei se analizează compoziția acesteia și se recomandă un plan de tratament tratament personalizat pentru pacient.

Măsurile generale de prevenție recomandate de Asociația Europeană de Urologie includ:

• Ingestia a 2.5L/zi de lichide adaptată activității fizice și împărțită pe toată durata zilei
• Lichidele consumate să aibă pH neutru
• Obiectivul e să avem o diureză (urina eliminată) de 2-2.5L/zi
• Dietă fără consum excesiv de suplimente cu vitamine
• Dietă bogată în legume și fibre
• Aport Calciu maxim 1 – 1.2g pe zi
• Aport sare 4-5g pe zi
• Proteină animală maxim 1g/kg/zi – adică un adult cu greutatea de 75 kg ar trebui să consume maxim 75g de proteine animale pe zi
• Menținerea unui IMC (Indice de masă corporală) normal
• Minim 30 minute activitate fizică intensă pe zi