Adenomul de prostată crește odată cu vârsta, astfel în jur de 30% dintre bărbații cu vârsta de 60 ani sunt diagnosticați cu adenom de prostată, procentul crescând la 50% pentru bărbații cu vârsta de 70 de ani.

Care este mecanismul de producere a bolii?

Mecanismul este unul de proliferare și creștere accelerată a țesuturilor epiteliale și stromale ale prostatei. Cauza acestui eveniment nu este complet elucidată dar se presupune că se datorează procesului natural de creștere sau modificărilor hormonale care apar datorită vârstei, în special cele ale testosteronului și dihidrotestosteronului.

Ce simptome pot să apară?

Simptomatologia apare ca urmare a comprimării uretrei. Printre simptome se numără creșterea frecvenței micțiunilor, apariția micțiunilor pe timpul nopții, senzația de golire incompletă a vezicii urinare, nevoia de a te forța în momentul urinării pentru a elimina urina, jet urinar slab și pierderea a câteva picături de urină după finalizarea micțiunii.

De reținut, volumul prostatei nu este direct proporțional cu severitatea simptomelor, prostata de dimensiuni ușor crescute poate da simptome severe și invers, prostata de dimensiuni foarte crescute poate avea o simptomatologie blândă.

Cum se pune diagnosticul adenomului de prostată?

La prima prezentare în cabinetul unui medic urolog, acesta va nota în primul rând simptomatologia și eventualele complicații care au apărut deja. 

Tuseul rectal care se efectuează are rolul de a oferi informații despre dimensiunea, consistența, modificări tumorale, sensibilitatea prostatei. Aceasta aflându-se sub vezica urinară și deasupra rectului face ca prin tușeu rectal să poată fi palpată direct.

Ecografia oferă date concrete privind dimensiunea și forma acesteia, precum poate evalua și posibilele complicații deja apărute.

Dozarea PSA-ului (Antigenul Specific Prostatei) aduce informații care se pot corela cu creșterea în volum a prostatei și de asemenea reprezintă o metodă de screening a cancerului de prostată.

Uneori este nevoie de teste urodinamice care înregistrează multiplii parametri care țin de umplerea vezicală și ai actului micțional.

Cistoscopia este o investigație care constă în introducerea unei camere video la nivelul uretrei și ascensionând spre vezica urinară se poate vizualiza prostata cu cei doi lobi ai săi și se poate vedea dacă aceasta comprimă sau nu uretra.

Ce se întamplă dacă nu tratăm?

Lăsat netratat adenomul de prostată crește în dimensiuni și poate cauza multiple complicații.

Infecția de tract urinar poate să apară ca urmare a unui volum de urină care nu este eliminat din vezica urinară facilitând astfel un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor.

Retenția acută de urină reprezintă imposibilitatea inițierii actului micțional datorită obstrucției mecanice a uretrei. Este tratată de regulă în urgență prin montarea unei sonde uretro-vezicale.

Apariția disfuncțiilor vezicale prin întinderea și slăbirea peretelui muscular vezical care nu se mai contractă corect și face dificilă golirea completă a vezicii urinare.

Apariția pietrelor vezicale – prin golirea incompletă a vezicii urinare unele substanțe din urină pot cristaliza și forma pietre.

În stadiile avansate poate apărea afectare renală – presiunea crescută intravezical datorită retenției cronice de urină poate provoca afectare renală directă și poate permite infecțiilor de la nivelul vezicii să urce spre rinichi.

Ce opțiuni de tratament există?

Tratamentul depinde de simptomatologie, starea generală de sănătate a pacientului, de analize, de dimensiunea prostatei și prezența complicațiilor.

Cele 2 mari opțiuni sunt tratamentul medicamentos și tratamentul chirurgical.

Tratamentul medicamentos poate începe cu anumite preparate naturale din plante până la medicamente cu rol în relaxarea mușchiului vezicii și în scăderea volumului prostatei.

Tratamentele chirurgicale constau în îndepărtarea unei părți din prostată mărind astfel calibrul canalului urinar.

Când trebuie să ne prezentăm la medicul urolog?

Vizita la medicul urolog trebuie facută în momentul împlinirii vârstei de 50 de ani pentru efectuarea screeningului cancerului de prostată. Cu această ocazie se evaluează întreg tractul urinar. Dacă nu există simptomatologie un consult o dată la doi ani este suficient.

La apariția simptomatologiei, chiar și a simptomatologiei ușoare, este de preferat să consultați un medic urolog pentru că orice boală se poate trata și uneori vindeca dacă este depistată în stadiu incipient.